Spatele blocului meu

Azi am început să citesc o carte… O carte virtuală pe calculatorul meu. Mi-ar fi plăcut sa o citesc fizic, adică să fie o carte cu foi,  sa dau pagina, însă asta am la dispoziție asta citesc 🙂 ,   dar nu ăsta e subiectul posului meu.
Într-o pauză de la citit am ieșit pe balcon să iau un pic de aer fumând o țigară (mai și fumez câteodată, din păcate…. dar nici ăsta nu e subiectul postării). Pe balcon fiind am ieșit pe geam. Copacii din spatele blocului meu au crescut mult… Sunt acum mari…

Copilul (part 3)

by iullyan
Continuare de aici şi aici

Astăzi iar l-am întâlnit.
Cu haine noi era-mbrăcat,
Zicea că le-a luat din cerşit
Iar la „mamă” n-a mai dat.

Acum e mai fericit,
Chiar de toamna a venit
Şi-a găsit un adăpost
Însă vrea şi el un rost.

Deşi are 10 ani, s-a maturizat
Zici că are 20, dar din viaţă-nvăţat.
Speră când o creşte mare,
Să poată da şi el, copiilor care
Sunt cum a fost el…

The end…

Copilul (part 2)

by iullyan
Continuă de aici.

Şi cum singur stătea-n noapte,
În ploaia repezită, iată ce venea
O doamnă, pe la ora şapte
Ce-l chema la ea…

Copilul sta şi se uita
Nu ştia cine-l striga.
Doamna de mână îl lua,
Şi cu palme îl ploua.

– Ce-ai adus tu astăzi
Când la cerşit te-am trimis,
Ai plecat tu de pe străzi
N-ai ascultat ce ţi-am transmis.

Copilul sta şi asculta,
Şi nimic nu mai zicea.
Era înmârmurit,
De femeie înăsprit…

Va urma

Copilul (part 1)

by Iullyan

Un copil uitat în noapte,

Îşi caută adăpost.

Peste un noian de ape

Ploaia vine zgomotos.

 

Singur, copilu’ stă-n ploaie

Ud, singur, şi plângând

Căutând acum o odaie.

Ca să-l apere de ploaie.

 

Gândul de singurătate

Îl înconjură încet.

Visele ce vin şi pleacă

Îl răcesc încet încet.

Va urma…

A început şcoala

by Iulyan

Sunt bobocii mici,
În clasa-ntâi acum
Şi ca nişte furnici
Ghiozdan cară ei acum.

Sunt şi boboci mai mari,
În clasa a 9-a din liceu
Acum au 14 ani
Şi-l cred panaceu.

Şi noi am fost boboci odată,
Şi azi ne-amintim cu drag,
Cum ne plăcea de vreo fată
Sau cum de-i eram drag.

Cum învăţam pe bănci de lemn
Câte şi mai câte,
Sau cum chiuleam cu vreun coleg
La sucuri, sau mai multe…

Sper ca noul an şcolar,
S-aducă bucurie
Copiilor din orice an
Şi multă veselie.

Acasă

by Iullyan

Obosiţi în astă viaţă toţi suntem

Când al vieţii greu ne-apasă

Ca la plug, noi tot tragem

Pentru fiecare aţă…

Pe-al nost destin, se-aşează des

Probleme, nevoi, necazuri.

Şi noi tot avem interes

În orişicare cazuri…

 

Luceferi de ne cad din cer

Spre-a vieţii idealuri,

A ne-nvăţa, ei tot mai cer

Ca să scăpăm de valuri.

 

Când toate astea se adună

Crezând că nu poţi rezista,

Deodată, din furtună,

Cu toţii tot putem scăpa!

 

Toţi putem veni acasă,

În primitorul cămin,

Aici, fraţi ne aşteaptă

Părinţi, bunici să venim.

 

Aici eu am un ajutor

Fie rude, sau prieteni,

Sigur nu  m-or lăsa să mor

Înţepaţi de pinteni.

 

Haideţi toţi, veniţi acasă,

Eu vă aştept cu dor,

Scăpaţi de acea carcasă

Ce mă omoară de dor…

 

Mi-e dor, mi-e dor de casă…

 

 

Poezie dedicată Ralucăi.

Copii

by iullyan
via Crisia, Visurât, Arhi

Sunt o mamă bună, rea;
Asta e menirea mea,
De copil eu îngrijesc,
Şi pe el îl dădăcesc.

Copilu’ meu e cel mai scump,
Nu ştie de bătaie,
Însă ştie de cuvânt.
N-are nici o vânătaie.

Mult îl mai iubesc pe el,
Dar mă supăr câteodată,
Când fusta-mi trage în hotel
Dar îmi trece deodată.

Eu atunci îl rog frumos,
Să fie mai cuminte
Să nu arunce colţuros
Lucruri. Ci să ia aminte

Şi dacă-i spui tu ceva,
Şi stresezi copilul…
În cap cu poşeta mea
Primi-tu-vei chinul.

Timpul şi internetul

by iullyan

– Învaţă!
– Nu, mi-e lene
Să iau povaţă
Câte-n lună şi stele.

Internetul cu ochiul îmi face
Să vorbesc cu Gică îmi place,
Şi cu marius93
Vai de ochişorii mei.

Învăţ mâine, mamă dragă,
Căci îmi e o lume dragă
Şi ionut85,
Zice că ne-ntâlnim la cinci.

Războiul economic

by iullyan

Un ţăran plecă odată
la război
Cedându-şi viaţa toată
Pe-un gunoi.

Căci nu putea să mai trăiască
Muncind pentru despoţi,
Copii neputând să-i crească
În lumea plină de hoţi.

Acasă-şi lăsă copiii
Pentru-a lor trai se luptă
Lăsând dracului principii
Pentru un trai bun după.

Şi-a luptat oşteanul nostru
Ani şi ani, o luptă grea
Pentru ceru-albastru
Trai copiilor crea.

După lupta lungă,
Şi-n război rănit
A venit acasă,
Şi-a rămas mâhnit.

A văzut cum că luptase,
Cu despoţii degeaba,
Căci tot acasă se întoarse,
Ca să-şi termine treaba.

Astăzi nu mai sunt războaie
Cu arme, săbii, tunuri,
Însă a rămas bătaie
Pe a bunului trai duhuri.

Copiii cresc în ţara asta
Fără de părinţi
Învăţătură bună n-au
Şi nu mai sunt cuminţi.

Iar mari când ei ajung,
A lor ţară o-njură,
Neştiind că pân-a cum
De mii de ani, a noastră fură.