by Iullyan
Astăzi, eu am o dilemă
Cum să fac să nu fie problemă?
Stau, mă macin ne-ncetat,
Doamne, cum de am uitat?
Doamne, cum de m-ai uitat!
Mă gândesc şi născocesc,
Gânduri năvală îmi cresc,
Cum să fac să mai scap?
Toate mi s-au pus în cap.
Toate ni s-au pus în cap…
Viaţa asta-i tare grea
Tre’ să şi mănânci în ea,
Şi mai trebe şi să dormi,
Şi totuşi, să nu adormi.
În frig, să nu adormi…
Cum se-ntâmplă, numai mie,
Toate-mi cad în cap tichie.
Şi să vezi, Bartolomeu,
Mi-o zis că la tăţi ni-i greu.
Da… La tăţi ni-i greu…
– Poi cum să-mi spună, măi Ioane?
Când el are fată mare
Care la Paris învaţă
Şi este foarte luminată
– Poi vezi tu, măi vecine
Ca să ţii o fată bine
Crezi că e aşa uşor
Să faci aur din mohor?
Da, la tăţi ni-i greu…
Aşa că, dacă nu suntem mai cu moţ,
Şi nu ne-a căzut în cap meteoritul,
Suntem şi noi ca tăţi…
Şi mă duc să-mi plimb pisicul…
13/09/2009
Categorii: Poezie, Satira . Etichete:greu, lume, Satira, zâmbet, zi . Autor: Iullyan . Comments: 3 comentarii