2010

Şi am trecut şi noi în 2010. Avem aspiraţii, idei, proiecte, vise care trebuiesc îndeplinite. Îmi pare rău că nu am avut acces la internet în ultima perioadă. Dar am descoperit că se poate şi fără. Vă doresc un an de vise realizate, şi vă las în compania lui Will Smith.

O zi frumoasă

Azi e o zi frumoasă. M-am trezit dimineaţa şi am zis: azi trebuie să fie o zi frumoasă. Soarele era sus, zâmbitor, aruncând razele sale călduroase peste lumea somnoroasă. Probabil cu ultimele sale puteri că na, suntem în decembrie. Dar chiar dacă erau slabe, a reuşit să trezească un pic lumea la viaţă. Şi asta m-a făcut să mă gândesc, oare de ce avem nevoie să avem o zi frumoas Oare de ce avem nevoie pentru ca dimineaţa, atunci când plecăm fiecare cu diferite treburi să avem un zămbet?

Adrian Ciubotaru a făcut un experiment care m-a făcut să vă întreb: voi de câte ori zâmbiţi dimineaţa?

Să aveţi o zi frumoasă!

Spatele blocului meu

Azi am început să citesc o carte… O carte virtuală pe calculatorul meu. Mi-ar fi plăcut sa o citesc fizic, adică să fie o carte cu foi,  sa dau pagina, însă asta am la dispoziție asta citesc 🙂 ,   dar nu ăsta e subiectul posului meu.
Într-o pauză de la citit am ieșit pe balcon să iau un pic de aer fumând o țigară (mai și fumez câteodată, din păcate…. dar nici ăsta nu e subiectul postării). Pe balcon fiind am ieșit pe geam. Copacii din spatele blocului meu au crescut mult… Sunt acum mari… Citește în continuare

La tăţi ni-i greu!

by Iullyan

Astăzi, eu am o dilemă
Cum să fac să nu fie problemă?
Stau, mă macin ne-ncetat,
Doamne, cum de am uitat?
Doamne, cum de m-ai uitat!

Mă gândesc şi născocesc,
Gânduri năvală îmi cresc,
Cum să fac să mai scap?
Toate mi s-au pus în cap.
Toate ni s-au pus în cap…

Viaţa asta-i tare grea
Tre’ să şi mănânci în ea,
Şi mai trebe şi să dormi,
Şi totuşi, să nu adormi.
În frig, să nu adormi…

Cum se-ntâmplă, numai mie,
Toate-mi cad în cap tichie.
Şi să vezi, Bartolomeu,
Mi-o zis că la tăţi ni-i greu.
Da… La tăţi ni-i greu…

– Poi cum să-mi spună, măi Ioane?
Când el are fată mare
Care la Paris învaţă
Şi este foarte luminată

– Poi vezi tu, măi vecine
Ca să ţii o fată bine
Crezi că e aşa uşor
Să faci aur din mohor?

Da, la tăţi ni-i greu…

Aşa că, dacă nu suntem mai cu moţ,
Şi nu ne-a căzut în cap meteoritul,
Suntem şi noi ca tăţi…
Şi mă duc să-mi plimb pisicul…

Acasă

by Iullyan

Obosiţi în astă viaţă toţi suntem

Când al vieţii greu ne-apasă

Ca la plug, noi tot tragem

Pentru fiecare aţă…


Pe-al nost destin, se-aşează des

Probleme, nevoi, necazuri.

Şi noi tot avem interes

În orişicare cazuri…

 

Luceferi de ne cad din cer

Spre-a vieţii idealuri,

A ne-nvăţa, ei tot mai cer

Ca să scăpăm de valuri.

 

Când toate astea se adună

Crezând că nu poţi rezista,

Deodată, din furtună,

Cu toţii tot putem scăpa!

 

Toţi putem veni acasă,

În primitorul cămin,

Aici, fraţi ne aşteaptă

Părinţi, bunici să venim.

 

Aici eu am un ajutor

Fie rude, sau prieteni,

Sigur nu  m-or lăsa să mor

Înţepaţi de pinteni.

 

Haideţi toţi, veniţi acasă,

Eu vă aştept cu dor,

Scăpaţi de acea carcasă

Ce mă omoară de dor…

 

Mi-e dor, mi-e dor de casă…

 

 

Poezie dedicată Ralucăi.

Agăţat

by iullyan
via Gând licitat

Te-am văzut
Pe un blog.
Te-am plăcut
Începem dialog.

Ne mutăm
De pe blog,
Avansăm
Să avem un epilog.

Eşti frumoasă,
La interior
Nici nu-mi pasă,
La exterior.

Simt fluturi,
Cănd ai un nou post
Oricât de anost.

Timpul şi internetul

by iullyan

– Învaţă!
– Nu, mi-e lene
Să iau povaţă
Câte-n lună şi stele.

Internetul cu ochiul îmi face
Să vorbesc cu Gică îmi place,
Şi cu marius93
Vai de ochişorii mei.

Învăţ mâine, mamă dragă,
Căci îmi e o lume dragă
Şi ionut85,
Zice că ne-ntâlnim la cinci.

Ceasul

by Iullyan

Ceasul ticăie mohorât
Momentul se apropie
Momentul doborât
Şi plin de entropie.

Dezordinea îşi face loc
În lumea ordonată
Planificând cu foc
Babilonia coordonată.

Fabrici şi uzine
Oraşe şi cantine
Maşini şi vapoare
Totul cu sistare.

Căci în lumea asta
Codoiul* e prea mult
Şi merge ca proasta
Într-un tumult.

„Încălzirea globală”
E numit haosul
Şi nu e abureală
Nu-i simţiţi mirosul?

„Trebuie oprit totul”
Spun multe voci în cor
Pentru-al lumii viitor
Adunate întrutotul.

Oameni de ştiinţă
Plini de conştiinţă
S-au adunat azi
Spre a face haz.

* Cu înţelesul de dioxid de carbon (COdoi)

După noua religie

Dimineaţa

by Iullyan

Dimineaţa,
Soarele-şi arată faţa
Şi îmi zâmbeşte voios
Când mă vede somnoros

Tot atunci eu mă trezesc
Cu un zâmbet îl salut
Şi atunci îmi amintesc
Că n-am mai zâmbit de mult.

Haideţi să-i zâmbim şi noi
Şi eu, şi tu, şi noi, şi voi
Căci numai bucurii avem
Cât în viaţă noi suntem