Acasă

by Iullyan

Obosiţi în astă viaţă toţi suntem

Când al vieţii greu ne-apasă

Ca la plug, noi tot tragem

Pentru fiecare aţă…


Pe-al nost destin, se-aşează des

Probleme, nevoi, necazuri.

Şi noi tot avem interes

În orişicare cazuri…

 

Luceferi de ne cad din cer

Spre-a vieţii idealuri,

A ne-nvăţa, ei tot mai cer

Ca să scăpăm de valuri.

 

Când toate astea se adună

Crezând că nu poţi rezista,

Deodată, din furtună,

Cu toţii tot putem scăpa!

 

Toţi putem veni acasă,

În primitorul cămin,

Aici, fraţi ne aşteaptă

Părinţi, bunici să venim.

 

Aici eu am un ajutor

Fie rude, sau prieteni,

Sigur nu  m-or lăsa să mor

Înţepaţi de pinteni.

 

Haideţi toţi, veniţi acasă,

Eu vă aştept cu dor,

Scăpaţi de acea carcasă

Ce mă omoară de dor…

 

Mi-e dor, mi-e dor de casă…

 

 

Poezie dedicată Ralucăi.