Mihai Eminescu

Mihai Eminescu

Mihai Eminescu

Azi toată ziua m-am gândit ce să scriu despre marele poet, care, mie mi-a plăcut dintotdeauna. Dar decât să scriu eu ceva, mai bine citiţi aici.

Iarna

Într-o noapte liniştită,
Din decembrie pornită,
Un frig rece a pornit,
Pe sătucul liniştit.

Zarvă mare se făcuse,
Hornurile tot afumau Citește în continuare

Alianţa

Într-o zi, tot se vorbiră
Şi se tot sfătuiră,
Împăratul Motan,
Cel foarte dolofan
Şi cu regele Azor,
Ce fusese la abator. Citește în continuare

Oare murim?

Toţi ne naştem, şi o viaţă ducem,
Cărând în spate a vieţii povară,
Dar când vine vremea, cu toţii ne ducem.
Lăsând deoparte munca de la vară.

În urma noastră ce rămâne oare?
Rămâne viaţa, clipa, plimbarea de seară?
O mică amintere în a ta minte doară?
Sau a noastre scrieri, ca un pierde-vară?

Cred că nimic din astea nu păstrează însă
Miile de gânduri ce-n viaţă-adunăm
Toate se duc ca flacăra aprinsă
În vânt lumânarea când abandonăm.

Nu, n-am să mor!

Copilul (part 3)

by iullyan
Continuare de aici şi aici

Astăzi iar l-am întâlnit.
Cu haine noi era-mbrăcat,
Zicea că le-a luat din cerşit
Iar la „mamă” n-a mai dat.

Acum e mai fericit,
Chiar de toamna a venit
Şi-a găsit un adăpost
Însă vrea şi el un rost.

Deşi are 10 ani, s-a maturizat
Zici că are 20, dar din viaţă-nvăţat.
Speră când o creşte mare,
Să poată da şi el, copiilor care
Sunt cum a fost el…

The end…

Copilul (part 2)

by iullyan
Continuă de aici.

Şi cum singur stătea-n noapte,
În ploaia repezită, iată ce venea
O doamnă, pe la ora şapte
Ce-l chema la ea…

Copilul sta şi se uita
Nu ştia cine-l striga.
Doamna de mână îl lua,
Şi cu palme îl ploua.

– Ce-ai adus tu astăzi
Când la cerşit te-am trimis,
Ai plecat tu de pe străzi
N-ai ascultat ce ţi-am transmis.

Copilul sta şi asculta,
Şi nimic nu mai zicea.
Era înmârmurit,
De femeie înăsprit…

Va urma

Copilul (part 1)

by Iullyan

Un copil uitat în noapte,

Îşi caută adăpost.

Peste un noian de ape

Ploaia vine zgomotos.

 

Singur, copilu’ stă-n ploaie

Ud, singur, şi plângând

Căutând acum o odaie.

Ca să-l apere de ploaie.

 

Gândul de singurătate

Îl înconjură încet.

Visele ce vin şi pleacă

Îl răcesc încet încet.

Va urma…

Jocul şi viaţa

by Iullyan

 

Se schimbă actorii

Pe scena teatrului

În slujba comorii

Ce-i piesa de teatru.

 

Îşi schimbă masca azi,

Îşi schimbă masca mâine.

Scena de astăzi

Nu e cea de mâine.

 

Actul e tot altul,

Oameni trec şi vin,

Actorii din teatru

Se mişcă puţin.

 

Iară el, Regizorul,

Pretutindeni se tot mişcă,

Ajutând actorul,

Să se bată şi cu frişcă.

 

Noi jucăm câte o piesă

Măştile ni le schimbăm

Schimbând câte o adresă

Jucăm, jucăm, jucăm…

Stare de nesomn

by iullyan

Vreau să am totul,
Că nu am nimic,
Dar nu vreau nimic
Nu vreau totul.

Dau din coate,
Încerc să mă ridic,
Când pot să mă ridic
Vreau să cad, că sunt prea mic.

O floare de primesc,
Tu meriţi totul,
Eu nu te iubesc,
Însă vin cu tortul.

Lumea asta-i tare mică
Precum ochişorii tăi.
Însă-i mare, nu e mică
Dar ce puii mei?

Vorbe-n vânt sunt aruncate,
Vântul le duce pe toate,
Visele, somnul, speranţa,
Le ridică, trage clanţa.

Ploile, vântul, lumina,
Soarele, zâmbetul, calea
Ne ridic-adrenalina,
Ducând în depărtare jalea.

Mii de gânduri mă-nconjoară,
Însă eu aş vrea să dorm
Şi să pun geană pe geană
Să vă spun un “Somn uşor”.

Noapte bună, dragii mei,
O să ne vedem cu dor
Peste-o zi, două, sau trei
Eu vă spun: “Somn uşor

A început şcoala

by Iulyan

Sunt bobocii mici,
În clasa-ntâi acum
Şi ca nişte furnici
Ghiozdan cară ei acum.

Sunt şi boboci mai mari,
În clasa a 9-a din liceu
Acum au 14 ani
Şi-l cred panaceu.

Şi noi am fost boboci odată,
Şi azi ne-amintim cu drag,
Cum ne plăcea de vreo fată
Sau cum de-i eram drag.

Cum învăţam pe bănci de lemn
Câte şi mai câte,
Sau cum chiuleam cu vreun coleg
La sucuri, sau mai multe…

Sper ca noul an şcolar,
S-aducă bucurie
Copiilor din orice an
Şi multă veselie.