Mihai Eminescu

Mihai Eminescu

Mihai Eminescu

Azi toată ziua m-am gândit ce să scriu despre marele poet, care, mie mi-a plăcut dintotdeauna. Dar decât să scriu eu ceva, mai bine citiţi aici.

Iarna

Într-o noapte liniştită,
Din decembrie pornită,
Un frig rece a pornit,
Pe sătucul liniştit.

Zarvă mare se făcuse,
Hornurile tot afumau Citește în continuare

Alianţa

Într-o zi, tot se vorbiră
Şi se tot sfătuiră,
Împăratul Motan,
Cel foarte dolofan
Şi cu regele Azor,
Ce fusese la abator. Citește în continuare

Oare murim?

Toţi ne naştem, şi o viaţă ducem,
Cărând în spate a vieţii povară,
Dar când vine vremea, cu toţii ne ducem.
Lăsând deoparte munca de la vară.

În urma noastră ce rămâne oare?
Rămâne viaţa, clipa, plimbarea de seară?
O mică amintere în a ta minte doară?
Sau a noastre scrieri, ca un pierde-vară?

Cred că nimic din astea nu păstrează însă
Miile de gânduri ce-n viaţă-adunăm
Toate se duc ca flacăra aprinsă
În vânt lumânarea când abandonăm.

Nu, n-am să mor!

Copilul (part 3)

by iullyan
Continuare de aici şi aici

Astăzi iar l-am întâlnit.
Cu haine noi era-mbrăcat,
Zicea că le-a luat din cerşit
Iar la „mamă” n-a mai dat.

Acum e mai fericit,
Chiar de toamna a venit
Şi-a găsit un adăpost
Însă vrea şi el un rost.

Deşi are 10 ani, s-a maturizat
Zici că are 20, dar din viaţă-nvăţat.
Speră când o creşte mare,
Să poată da şi el, copiilor care
Sunt cum a fost el…

The end…

Copilul (part 2)

by iullyan
Continuă de aici.

Şi cum singur stătea-n noapte,
În ploaia repezită, iată ce venea
O doamnă, pe la ora şapte
Ce-l chema la ea…

Copilul sta şi se uita
Nu ştia cine-l striga.
Doamna de mână îl lua,
Şi cu palme îl ploua.

– Ce-ai adus tu astăzi
Când la cerşit te-am trimis,
Ai plecat tu de pe străzi
N-ai ascultat ce ţi-am transmis.

Copilul sta şi asculta,
Şi nimic nu mai zicea.
Era înmârmurit,
De femeie înăsprit…

Va urma

Copilul (part 1)

by Iullyan

Un copil uitat în noapte,

Îşi caută adăpost.

Peste un noian de ape

Ploaia vine zgomotos.

 

Singur, copilu’ stă-n ploaie

Ud, singur, şi plângând

Căutând acum o odaie.

Ca să-l apere de ploaie.

 

Gândul de singurătate

Îl înconjură încet.

Visele ce vin şi pleacă

Îl răcesc încet încet.

Va urma…