Războiul „11 septembrie”

by iullyan

Un gând de libertate,
Adus din ţări departe,
Un vânt al schimbării,
Un gând acătării…

Un terorism nesuprimat,
Ne face să uităm
Pentru ce-am luptat,
Şi America am ajutat.

Ce-am primit în schimb?
Mă-ntreb, fără să mint…
O criză de la ei?
Un maldăr de lei?

Nu, noi doar am ajutat,
Nişte vieţi am curmat,
Nişte vieţi de soldaţi
Şi ai noştri fraţi…

Pentru ce-am luptat
În Afganistan
Şi ne-am apropiat
De America, ce ne-a uitat?

Obama ne râde-n nas,
NATO ne-o trage-n nas
Şi noi într-un război luptăm
La lei ca pradă ne dăm…

Azi se-mplinesc opt ani
De când fraţi suntem cu tirani
Şi noi în schimb primim
O criză, şi o iubim…

Anunțuri

Al 2-lea război

by iullyan

A cam trecut şi ziua de azi, ziua în care a început al 2-lea război mondial. Războiul în care, România de atunci, ca şi asta de acum şi-a schimbat direcţia tunurilor sale de la est la vest (desigur, atunci aşa a fost conjunctura istorică). După ceva timp, noi încă ducem războaie: unii spun că-s economice, unii spun că sunt pe şosele. Oricum războaie am tot dus, şi vom tot duce. Important e să ne găsim locul în ele.
Oare unde mai ducem războaie? Măcar să ştim de ele.

Războiul economic

by iullyan


Un ţăran plecă odată
la război
Cedându-şi viaţa toată
Pe-un gunoi.

Căci nu putea să mai trăiască
Muncind pentru despoţi,
Copii neputând să-i crească
În lumea plină de hoţi.

Acasă-şi lăsă copiii
Pentru-a lor trai se luptă
Lăsând dracului principii
Pentru un trai bun după.

Şi-a luptat oşteanul nostru
Ani şi ani, o luptă grea
Pentru ceru-albastru
Trai copiilor crea.

După lupta lungă,
Şi-n război rănit
A venit acasă,
Şi-a rămas mâhnit.

A văzut cum că luptase,
Cu despoţii degeaba,
Căci tot acasă se întoarse,
Ca să-şi termine treaba.

Astăzi nu mai sunt războaie
Cu arme, săbii, tunuri,
Însă a rămas bătaie
Pe a bunului trai duhuri.

Copiii cresc în ţara asta
Fără de părinţi
Învăţătură bună n-au
Şi nu mai sunt cuminţi.

Iar mari când ei ajung,
A lor ţară o-njură,
Neştiind că pân-a cum
De mii de ani, a noastră fură.