La tăţi ni-i greu!

by Iullyan

Astăzi, eu am o dilemă
Cum să fac să nu fie problemă?
Stau, mă macin ne-ncetat,
Doamne, cum de am uitat?
Doamne, cum de m-ai uitat!

Mă gândesc şi născocesc,
Gânduri năvală îmi cresc,
Cum să fac să mai scap?
Toate mi s-au pus în cap.
Toate ni s-au pus în cap…

Viaţa asta-i tare grea
Tre’ să şi mănânci în ea,
Şi mai trebe şi să dormi,
Şi totuşi, să nu adormi.
În frig, să nu adormi…

Cum se-ntâmplă, numai mie,
Toate-mi cad în cap tichie.
Şi să vezi, Bartolomeu,
Mi-o zis că la tăţi ni-i greu.
Da… La tăţi ni-i greu…

– Poi cum să-mi spună, măi Ioane?
Când el are fată mare
Care la Paris învaţă
Şi este foarte luminată

– Poi vezi tu, măi vecine
Ca să ţii o fată bine
Crezi că e aşa uşor
Să faci aur din mohor?

Da, la tăţi ni-i greu…

Aşa că, dacă nu suntem mai cu moţ,
Şi nu ne-a căzut în cap meteoritul,
Suntem şi noi ca tăţi…
Şi mă duc să-mi plimb pisicul…

Anunțuri

Mişcare

by iullyan

Joc de glezne
Şi mişcare,
Timpul trece
Viaţa-i trecătoare.

În viteză
Ne mişcăm,
Şi-n antiteză
Debităm

Fugim
De realitate
Într-un regim
De actualitate.

Nimic nu spunem,
Nimic nu vrem,
Însă visăm
Şi ne autobalansăm.

Azi o zi
Mâine o zi
Timpul trece
Şi ne întrece…
Da, ne întrece.

Dimineaţa

by Iullyan

Dimineaţa,
Soarele-şi arată faţa
Şi îmi zâmbeşte voios
Când mă vede somnoros

Tot atunci eu mă trezesc
Cu un zâmbet îl salut
Şi atunci îmi amintesc
Că n-am mai zâmbit de mult.

Haideţi să-i zâmbim şi noi
Şi eu, şi tu, şi noi, şi voi
Căci numai bucurii avem
Cât în viaţă noi suntem

După ploaie

(by iullyan, from Phlo )

După ploaie parcă mă trezsc mai uşor;

După ploaie simt iarba cum revine la viaţă

După ploaie, parcă simt un dor

De viaţă plin să mă intorc în piaţă

Din lume să prind un pic de viaţă.

După ploaie toţi revenim la viaţa, simţim viaţa, şi apa primorială să se scurgă pe frunţile noastre, hrănindu-ne mintea, trupul, şi spiritul. După ploaie primim energie de la natură, transformându-ne din trişti şi pesimişti acordându-ne o picătură de poftă de viaţă.

Îţi mulţumim ţie, ploaie!