Alianţa


Într-o zi, tot se vorbiră
Şi se tot sfătuiră,
Împăratul Motan,
Cel foarte dolofan
Şi cu regele Azor,
Ce fusese la abator.

Ei vroiau să se alieze ,
Ca să acapareze,
Atenţia de la o stăpână
Că dădea mâncare bună.

Dar stăpâna nu îi iubea
Şi câte-un os le dădea.
Iar bătrânul Papagal
Primea boabe în dar,
Şi tot ce-şi dorea,
În colivie avea.

Azor şi cu Motan
Erau duşmani de-un an.
Nu se suportau
Şi unul pe altul se enervau.

Pentru mâncare
Craii se gândiră
La o nouă abordare
Pentru stăpâna cea mare.

Împreună prinse un șoarece
Şi-l duse stăpânei, deoarece
Ştiau amândoi că ea îl ura
Şi că o enerva.

Stăpâna îl luă atunci pe Motan
Şi-l trată ca pe-un bogătan
Iar sărmanul Azor
Nu luă nici un osişor

Iar motanul când îl vedea
Începea a-l zgâria
Şi câinele tot fugea
Pe Motan îl mârâia.

Alianţa n-a ţinut
Până nu a ajuns sus
Ca apoi să se omoare
Că duşmani sunt fieca
re

Anunțuri

Lasă un comentariu

Niciun comentariu până acum.

Comments RSS TrackBack Identifier URI

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s