by iullyan
Un ţăran plecă odată
la război
Cedându-şi viaţa toată
Pe-un gunoi.
Căci nu putea să mai trăiască
Muncind pentru despoţi,
Copii neputând să-i crească
În lumea plină de hoţi.
Acasă-şi lăsă copiii
Pentru-a lor trai se luptă
Lăsând dracului principii
Pentru un trai bun după.
Şi-a luptat oşteanul nostru
Ani şi ani, o luptă grea
Pentru ceru-albastru
Trai copiilor crea.
După lupta lungă,
Şi-n război rănit
A venit acasă,
Şi-a rămas mâhnit.
A văzut cum că luptase,
Cu despoţii degeaba,
Căci tot acasă se întoarse,
Ca să-şi termine treaba.
Astăzi nu mai sunt războaie
Cu arme, săbii, tunuri,
Însă a rămas bătaie
Pe a bunului trai duhuri.
Copiii cresc în ţara asta
Fără de părinţi
Învăţătură bună n-au
Şi nu mai sunt cuminţi.
Iar mari când ei ajung,
A lor ţară o-njură,
Neştiind că pân-a cum
De mii de ani, a noastră fură.
Iullyan 