Acasă


by Iullyan

Obosiţi în astă viaţă toţi suntem

Când al vieţii greu ne-apasă

Ca la plug, noi tot tragem

Pentru fiecare aţă…


Pe-al nost destin, se-aşează des

Probleme, nevoi, necazuri.

Şi noi tot avem interes

În orişicare cazuri…

 

Luceferi de ne cad din cer

Spre-a vieţii idealuri,

A ne-nvăţa, ei tot mai cer

Ca să scăpăm de valuri.

 

Când toate astea se adună

Crezând că nu poţi rezista,

Deodată, din furtună,

Cu toţii tot putem scăpa!

 

Toţi putem veni acasă,

În primitorul cămin,

Aici, fraţi ne aşteaptă

Părinţi, bunici să venim.

 

Aici eu am un ajutor

Fie rude, sau prieteni,

Sigur nu  m-or lăsa să mor

Înţepaţi de pinteni.

 

Haideţi toţi, veniţi acasă,

Eu vă aştept cu dor,

Scăpaţi de acea carcasă

Ce mă omoară de dor…

 

Mi-e dor, mi-e dor de casă…

 

 

Poezie dedicată Ralucăi.
Anunțuri

3 comentarii

  1. Da, superbă! Mai mult n-am ce să spun, vorbesc versurile de la sine…şi poza e perfectă.

  2. in primul rand multumesc.Poezia este reusita:* Imi place foarte mult.
    “There’s nothing half so pleasant as coming home again.”

  3. Acasă… un cuvânt care nu îţi stârneşte interes atâta timp cât eşti în apropiere, dar care îţi rupe inima câns eşti plecat la mii de kilometri şi vrei să simţi sentimentul de siguranţă. Câns eşti înconjurat numai de străini şi nu ai nici un ajutor, când toţi cei din jurul tău vorbesc altă limbă, când vrei să te ambiţionezi ca să faci un ban… toate aceste gânduri te duc la un singur cuvânt ACASĂ


Comments RSS TrackBack Identifier URI

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s