Copilul (part 1)


by Iullyan

Un copil uitat în noapte,

Îşi caută adăpost.

Peste un noian de ape

Ploaia vine zgomotos.

 

Singur, copilu’ stă-n ploaie

Ud, singur, şi plângând

Căutând acum o odaie.

Ca să-l apere de ploaie.

 

Gândul de singurătate

Îl înconjură încet.

Visele ce vin şi pleacă

Îl răcesc încet încet.

Va urma…

Anunțuri

1 comentariu

  1. Nice, şi totuşi cu urme de realitate. Mi-a amintit de fetiţa cu chibrituri.


Comments RSS TrackBack Identifier URI

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s