A început şcoala

by Iulyan

Sunt bobocii mici,
În clasa-ntâi acum
Şi ca nişte furnici
Ghiozdan cară ei acum.

Sunt şi boboci mai mari,
În clasa a 9-a din liceu
Acum au 14 ani
Şi-l cred panaceu.

Şi noi am fost boboci odată,
Şi azi ne-amintim cu drag,
Cum ne plăcea de vreo fată
Sau cum de-i eram drag.

Cum învăţam pe bănci de lemn
Câte şi mai câte,
Sau cum chiuleam cu vreun coleg
La sucuri, sau mai multe…

Sper ca noul an şcolar,
S-aducă bucurie
Copiilor din orice an
Şi multă veselie.

Reclame

Acasă

by Iullyan

Obosiţi în astă viaţă toţi suntem

Când al vieţii greu ne-apasă

Ca la plug, noi tot tragem

Pentru fiecare aţă…


Pe-al nost destin, se-aşează des

Probleme, nevoi, necazuri.

Şi noi tot avem interes

În orişicare cazuri…

 

Luceferi de ne cad din cer

Spre-a vieţii idealuri,

A ne-nvăţa, ei tot mai cer

Ca să scăpăm de valuri.

 

Când toate astea se adună

Crezând că nu poţi rezista,

Deodată, din furtună,

Cu toţii tot putem scăpa!

 

Toţi putem veni acasă,

În primitorul cămin,

Aici, fraţi ne aşteaptă

Părinţi, bunici să venim.

 

Aici eu am un ajutor

Fie rude, sau prieteni,

Sigur nu  m-or lăsa să mor

Înţepaţi de pinteni.

 

Haideţi toţi, veniţi acasă,

Eu vă aştept cu dor,

Scăpaţi de acea carcasă

Ce mă omoară de dor…

 

Mi-e dor, mi-e dor de casă…

 

 

Poezie dedicată Ralucăi.

Mişcare

by iullyan

Joc de glezne
Şi mişcare,
Timpul trece
Viaţa-i trecătoare.

În viteză
Ne mişcăm,
Şi-n antiteză
Debităm

Fugim
De realitate
Într-un regim
De actualitate.

Nimic nu spunem,
Nimic nu vrem,
Însă visăm
Şi ne autobalansăm.

Azi o zi
Mâine o zi
Timpul trece
Şi ne întrece…
Da, ne întrece.

Urmaşii Romei

by Iullyan

Decebal era un rege
Peste mari triburi de daci
Şi el a putut direge
Victoria romanilor sfadaci.

Şi cum capul plecat,
Sabia nu-l taie
Dar cu uşurinţă
Lanţul înconvoaie,

Regele s-a sinucis.
Traian s-a uitat cruciş,
Şi a adus legiunea
Să-şi atingă pasiunea.

Astfel un nou popor
Da pământului roade
Nefiind nici cerşetor
Fiind însă cumsecade.

Traian era împărat
Peste imperiul mare
Şi din al său palat
Era de neegalat.

Roma era un imperiu
Şi-n al său climacteriu
Subordona Europa
Şi continua a telescopa.

Din aste popoare
Al nostru apăruse
Şi plin de stupoare
Tot atunci murise.

Astăzi nuş’ ce-a mai rămas
Că noi plecăm capul
Că nu văd a fi urmaş
Acceptând lanţul.

Trebuie să ne amintim
Ai cui urmaşi suntém
Într-un ceas ultim
Să scăpăm de exantem.

Să ne deşteptăm
Acum sau niciodată
Şi să arătăm
Geneza noastră toată.

Inspirat dintr-o poezie veche pe care ar trebui să ne-o amintim.

Dimineaţa

by Iullyan

Dimineaţa,
Soarele-şi arată faţa
Şi îmi zâmbeşte voios
Când mă vede somnoros

Tot atunci eu mă trezesc
Cu un zâmbet îl salut
Şi atunci îmi amintesc
Că n-am mai zâmbit de mult.

Haideţi să-i zâmbim şi noi
Şi eu, şi tu, şi noi, şi voi
Căci numai bucurii avem
Cât în viaţă noi suntem

Ţinta

by Iullyan

Unde ţinteşti?
Spune-mi cine eşti!
Care e ţinta ta
În lumea asta rea?

Cu toţii avem ţinte
Cât mai sus cuprinse
Luna este ţinta mea
Că pe ea s-ajung aş vrea

Cu cât mai sus ţinteşti,
Cu cât mai mult doreşti
Aia o să primeşti.

Cu cât eşti mai pesimist
Şi umbli toată ziua trist
Cu-atât nu vei evolua
Şi vei spune că lumea-i rea.