by iullyan
via Gând licitat
Te-am văzut
Pe un blog.
Te-am plăcut
Începem dialog.
Ne mutăm
De pe blog,
Avansăm
Să avem un epilog.
Eşti frumoasă,
La interior
Nici nu-mi pasă,
La exterior.
Simt fluturi,
Cănd ai un nou post
Oricât de anost.
24 comentarii
Comments RSS TrackBack Identifier URI
Iullyan 
prea tare…
😛
mai ales faza cu ” esti frumoasa la interior, nici nu-mi pasa la exterior ” 😀
Ăsta e noul curent de gândire în materie de dragoste ;;)
da… sa stii. si nu te contrazic 😐
tu gandesti asa?
Eu cred că totul are o legătură cu modul cum îl percepem pe celălalt… Adică nu e de ajuns să cunoşti pe cineva „în interior”, sau în exterior… E o corelaţie.
si ce faci de-ti place la interior, dar la exterior nu? 😐
Ziceam că sunt corelate… Nu poa’ să-ţi placă aşa.. îţi place sau nu de acea persoană..
permite-mi sa te contrazic…
iti place enorm de mult un om la interior…. e super ok din toate pct de vedere. insa, exteriorul, nu te atrage sub nici o forma. si n-ai putea sa ai o relatie cu omul ala, decat o simpla amicitie, cu toate ca, daca ar fi sa pui interiorul lui in exteriorul altuia, ar fi cominatia perfecta 🙂
Eu n-am privit niciodată lucrurile aşa…
De cele mai multe ori exteriorul este corelat cu interiorul… (De ex.: Vezi un om bun după cum arată, cum te priveşte, cum vorbeşte, fără să mai auzi şi ce vorbeşte…)
mmm… mai , dar uite… sa fiu si mai directa. citesti o tipa pe un blog. fata, n-are poze. se ascunde sub o imagine seaca cu vreun peisaj, floare, etc. deci nu stii cum arata. dar gandesteeee… super. de milioane.
si intri in vb. ajungi sa o cunosti si din poze. si vezi ca e cu strabism, ca are buza de iepure ( operata )… si un picior mai scut cu 5 cm. ( am dat un exemplu dus la extrem ) …
dar tu pana sa o cunosti real, erai innebunit dupa ea… pt ca era omu perfect, cu o gandire superba si … un comportament exemplar. ei… ce faci? …
Nu m-am gândit… Cred că aici depinde de situaţie… N-am idee…
Dar tu acum, nu mă speria, că nu mai agăţ deloc pe blog 😛
pai te sperii… ca sa nu ma trezesc cu tine deceptionat 😀 …
iti vreau binele, dupa cum bine vezi… pt ca nu orice zboara, se mananca 😀
:)) Niciodată nu mi s-a părut internetul un loc bun de „agăţat”… Cred că tocmai pentru că de asta mi-a fost frică 😉
Oricum,.. eu am o concepţie un pic diferită despre „agăţat”.
care-i conceptia ta? chiar mi-ar placea sa o aud 🙂
Mie nu îmi place ideea de a agăţa… De a te duce la cineva cu scopul ăsta în minte… Mi se pare că ar fi totul foarte artificial.
Cred că în mod normal, pur şi simplu se întâmplă
corect… sunt de acord. pt ca… sincer, nu ma vad ca femeie , o chestie ce „poate fi agatata”…
femeia e un alt „eu” in trup feminin, ce… te completeaza.
Dar oare ai putea prinde o momeală? (de pescuit e vorba aici 😛 )
Părere mea este că atunci când un om este frumos (sau îl considerăm frumos) în interior – este frumos şi în exterior. Noi suntem cei care alegem modul nostru de percepţie a celuilalt, noi suntem cei care îi punem fundiţe şi tot noi le dăm jos, în funcţie de ce vrem să vedem.
Plus, toţi oamenii au ceva frumos, şi e suficientă şi o prietenie frumoasă, de cele mai multe ori.
Eu una cred că este vorba de un echilibru între toate. Iar chestia cu frumos, urât, e foarte subiectivă.O persoană care mie nu-mi place, prietenei mele s-ar putea să-i placă.
Cred că mare dreptate ai Jorjette…
;;)
iubire pe internet..nimic sincer..nimic concret..
si ce nu`mi plac iubirile astea pe internet si ce obligata am fost sa patesc una..[nu pe blog..dar ma rog..]
consideri ca incepi sa cunosti persoana numai dupa ce cuvinte foloseste,crezi ca poti sa`i faci o caracterizare de 700 de pagini..doar o cunosti foarte bine.de fapt,esti doar luat de val.
Am simtit ca imi zgarie ceva creierul cand am citit „Simt fluturi,
Cănd ai un nou post”..deja lumea numai traieste iubiri reale..poate foarte rar..
doh..iar am gresit.sa rectific..”obligata” sa simt cum e o astfel de „iubire”..ceva patetic..
Nu ştiu dacă o putem numi iubire… cred că e vorba doare de a socializa, şi cum cu socializarea, societatea noastră nu prea stă bine, ea a rămas pe internet (din păcate)