Toţi ne naştem, şi o viaţă ducem,
Cărând în spate a vieţii povară,
Dar când vine vremea, cu toţii ne ducem.
Lăsând deoparte munca de la vară.
În urma noastră ce rămâne oare?
Rămâne viaţa, clipa, plimbarea de seară?
O mică amintere în a ta minte doară?
Sau a noastre scrieri, ca un pierde-vară?
Cred că nimic din astea nu păstrează însă
Miile de gânduri ce-n viaţă-adunăm
Toate se duc ca flacăra aprinsă
În vânt lumânarea când abandonăm.
Nu, n-am să mor!
Astăzi m-am trezit dimineaţă. Şi cum am fost eu aşa matinal, primul lucru pe care l-am făcut a fost să beau cafeaua ieşind un pic pe la scară. Atunci am luat contact cu el. Cu frigul. Cred că am simţit prima adiere iernatică din toamna asta. Am simţit mirosul iernii care vine, îmbrăţişând romantismul trist al toamnei plină de covoare înfrunzite. Deci da, vine iarna. Urmează ca toate frunzele copacilor să cadă înainte de a vedea şi roşu prin păduri, hainele groase se vor aşeza pe noi ca şi covorul de frunze pe pământul îngheţat.
Observ acum că şi vântul începe să bată uşor aducând acel miros de iarnă, de alb, de curat. Adică de zăpadă.
Azi e şi ziua unei colege şi prietene, şi cu ocazia revenirii mele în posturi, îi urez la mulţi ani Mădă!
Azi am început să citesc o carte… O carte virtuală pe calculatorul meu. Mi-ar fi plăcut sa o citesc fizic, adică să fie o carte cu foi, sa dau pagina, însă asta am la dispoziție asta citesc 
, dar nu ăsta e subiectul posului meu.
Într-o pauză de la citit am ieșit pe balcon să iau un pic de aer fumând o țigară (mai și fumez câteodată, din păcate…. dar nici ăsta nu e subiectul postării). Pe balcon fiind am ieșit pe geam. Copacii din spatele blocului meu au crescut mult… Sunt acum mari… Citeşte mai departe…
by iullyan
Continuare de aici şi aici
Astăzi iar l-am întâlnit.
Cu haine noi era-mbrăcat,
Zicea că le-a luat din cerşit
Iar la “mamă” n-a mai dat.
Acum e mai fericit,
Chiar de toamna a venit
Şi-a găsit un adăpost
Însă vrea şi el un rost.
Deşi are 10 ani, s-a maturizat
Zici că are 20, dar din viaţă-nvăţat.
Speră când o creşte mare,
Să poată da şi el, copiilor care
Sunt cum a fost el…
by iullyan
Continuă de aici.
Şi cum singur stătea-n noapte,
În ploaia repezită, iată ce venea
O doamnă, pe la ora şapte
Ce-l chema la ea…
Copilul sta şi se uita
Nu ştia cine-l striga.
Doamna de mână îl lua,
Şi cu palme îl ploua.
- Ce-ai adus tu astăzi
Când la cerşit te-am trimis,
Ai plecat tu de pe străzi
N-ai ascultat ce ţi-am transmis.
Copilul sta şi asculta,
Şi nimic nu mai zicea.
Era înmârmurit,
De femeie înăsprit…
Va urma
by Iullyan
Un copil uitat în noapte,
Îşi caută adăpost.
Peste un noian de ape
Ploaia vine zgomotos.
Singur, copilu’ stă-n ploaie
Ud, singur, şi plângând
Căutând acum o odaie.
Ca să-l apere de ploaie.
Gândul de singurătate
Îl înconjură încet.
Visele ce vin şi pleacă
Îl răcesc încet încet.
Va urma…
by Iullyan
Se schimbă actorii
Pe scena teatrului
În slujba comorii
Ce-i piesa de teatru.
Îşi schimbă masca azi,
Îşi schimbă masca mâine.
Scena de astăzi
Nu e cea de mâine.
Actul e tot altul,
Oameni trec şi vin,
Actorii din teatru
Se mişcă puţin.
Iară el, Regizorul,
Pretutindeni se tot mişcă,
Ajutând actorul,
Să se bată şi cu frişcă.
Noi jucăm câte o piesă
Măştile ni le schimbăm
Schimbând câte o adresă
Jucăm, jucăm, jucăm…
by iullyan
Vreau să am totul,
Că nu am nimic,
Dar nu vreau nimic
Nu vreau totul.
Dau din coate,
Încerc să mă ridic,
Când pot să mă ridic
Vreau să cad, că sunt prea mic.
O floare de primesc,
Tu meriţi totul,
Eu nu te iubesc,
Însă vin cu tortul.
Lumea asta-i tare mică
Precum ochişorii tăi.
Însă-i mare, nu e mică
Dar ce puii mei?
Vorbe-n vânt sunt aruncate,
Vântul le duce pe toate,
Visele, somnul, speranţa,
Le ridică, trage clanţa.
Ploile, vântul, lumina,
Soarele, zâmbetul, calea
Ne ridic-adrenalina,
Ducând în depărtare jalea.
Mii de gânduri mă-nconjoară,
Însă eu aş vrea să dorm
Şi să pun geană pe geană
Să vă spun un “Somn uşor”.
Noapte bună, dragii mei,
O să ne vedem cu dor
Peste-o zi, două, sau trei
Eu vă spun: “Somn uşor”
Sunt bobocii mici,
În clasa-ntâi acum
Şi ca nişte furnici
Ghiozdan cară ei acum.
Sunt şi boboci mai mari,
În clasa a 9-a din liceu
Acum au 14 ani
Şi-l cred panaceu.
Şi noi am fost boboci odată,
Şi azi ne-amintim cu drag,
Cum ne plăcea de vreo fată
Sau cum de-i eram drag.
Cum învăţam pe bănci de lemn
Câte şi mai câte,
Sau cum chiuleam cu vreun coleg
La sucuri, sau mai multe…
Sper ca noul an şcolar,
S-aducă bucurie
Copiilor din orice an
Şi multă veselie.
by Iullyan
Astăzi, eu am o dilemă
Cum să fac să nu fie problemă?
Stau, mă macin ne-ncetat,
Doamne, cum de am uitat?
Doamne, cum de m-ai uitat!
Mă gândesc şi născocesc,
Gânduri năvală îmi cresc,
Cum să fac să mai scap?
Toate mi s-au pus în cap.
Toate ni s-au pus în cap…
Viaţa asta-i tare grea
Tre’ să şi mănânci în ea,
Şi mai trebe şi să dormi,
Şi totuşi, să nu adormi.
În frig, să nu adormi…
Cum se-ntâmplă, numai mie,
Toate-mi cad în cap tichie.
Şi să vezi, Bartolomeu,
Mi-o zis că la tăţi ni-i greu.
Da… La tăţi ni-i greu…
- Poi cum să-mi spună, măi Ioane?
Când el are fată mare
Care la Paris învaţă
Şi este foarte luminată
- Poi vezi tu, măi vecine
Ca să ţii o fată bine
Crezi că e aşa uşor
Să faci aur din mohor?
Da, la tăţi ni-i greu…
Aşa că, dacă nu suntem mai cu moţ,
Şi nu ne-a căzut în cap meteoritul,
Suntem şi noi ca tăţi…
Şi mă duc să-mi plimb pisicul…
 | Braila Blog on De ce nu acţionăm? |
| Leapsa celor 10 PRIN… on Mihai Eminescu | |
 | Blogatu on De ce nu acţionăm? |
| Rubrica lui Blogatu … on De ce nu acţionăm? | |
 | Iullyan on De ce nu acţionăm? |
